Pagini

luni, 5 octombrie 2015

Blestemele din manualele de Religie. Cum se supără ”inexistentul” pe elevi



Pe lângă repetarea obsesivă a temelor despre „păcat“, „pedeapsă“, „iad“ sau „diavoli“, în manualele de religie, mai ales cele din clasele primare, la unele lecţii elevii sunt instruiţi cu ameninţări sau blesteme.

Copiii din clasa I-a sau a II-a află din manualul de religie că dacă duminica se vor duce la film şi nu la biserică este un mare păcat şi vor ajunge în iad sau dacă nu vor pupa moaştele, riscă să îi calce o maşină. Iar ca ameninţările să aibă succes, elevilor le sunt prezentate imagini sugestive, sau autorii manualelor relatează întâmplări cu puternic impact emoţional. „Adevărul“ vă prezintă un top al ameninţărilor din manualele de Religie.

1. „Neascultarea lui dumnezeu se pedepseşte”
Elevii de clasa I află că, dacă nu sunt ascultători, doamne doamne îi pedepseşte şi fie îi calcă o maşină, fie pot ajunge la spital. Copiilor le este exemplificată neascultarea cu imaginea unui copil lovit de o maşină, dar şi cu o poezioară în care o fetiţă ajunge la pat cu medicul la capătâi pentru că nu a ascultat. Poezioara moralizatoare, ilustrată şi cu imagini, sună astfel astfel: „Alina, a mea colegă,/ E-n spital de-o săptămână/ Jucându-se fără grijă/ Ea, căzând, şi-a rupt o mână”.

2. „Rău faci, rău găseşti”
Într-un alt manual controversat de Religie care, deşi oficial este scos din uz, încă se mai regăseşte în unele şcoli, morala creştină este prezentată astfel: „Vasilică este un copil rău. El s-a urcat pe o scară să strice cuibul rândunelelor. Dar a păţit-o! Dumnezeu l-a văzut şi i-a tras scara”. Şi aici copiilor le sunt prezentate imagini cu băieţelul care a căzut, zăcând inconștient, pentru ca într-un final să ajungă la medic cu capul spart. În schimb, rândunelele zboară fericite şi îi mulţumesc lui dumnezeu.

3. „Drepţii se răcoresc, păcătoşii ard (…) chinuiţi de îngerii răi”
Morala le este prezentată tot elevilor din clasele primare. Astfel, în manualul de clasa a IV-a, copiii află că fiecare suflet va fi dus de îngerii buni în rai sau de îngerii răi în iad, după cum merită.

4. „Dacă te îndoieşti de dumnezeu, acesta se supără pe tine”
Elevii de clasa a III-a, află din manualul de Religie că niciodată nu trebuie să pună la îndoială existenţa lui dumnezeu, în caz contrar acesta supărându-se pe el. Iar supărarea, în manualul de Religie, este una şi aceeaşi cu pedeapsa.

5. „Îl iubesc pe dumnezeu când merg la biserică”
Morala o descoperim în manualul de clasa a IV. Elevii află că nu îl iubesc pe dumnezeu dacă duminica dorm până mai târziu sau se joacă în parc în loc să meargă la biserică să se roage. Elevii sunt ameninţaţi că dacă într-o zi de sărbătoare muncesc în loc să se închine la sfintele moaşte li se va întâmpla un lucru rău. Şi, în manual, elevii află cum a fost pedepsită o tânără care nu a mers să se închine la moaşte de sfânta Paraschiva, preferând să facă murături în ziua de sărbătoare. Pentru că a continuat să muncească, deşi a fost atenţionată de mamă că este păcat, tânăra a fost călcată de o maşină când a ieşit din casă să cumpere o pâine. Tânăra s-a însănătoşit după ce mama ei „a alergat la sfânta Parascheva să-i ceară iertare şi să se roage pentru salvarea acesteia”.

Informaţiile controversate din manualele de religie, pe fondul criticilor vehemente aduse de societatea civilă, i-au determinat pe reprezentanţii Bisericii să anunţe că vor revizui toate manualele şcolare, îmbunătăţindu-le conţinutul, care să transmită elevilor valori şi atitudini pozitive. (n.r. Pe bune Jegurilor?)

CAZUL UNEI FETIȚE DE 6 ANI, ÎNGROZITĂ DE PILDA ORELOR DE LA ORA DE RELIGIE
Primele două săptămâni de şcoală la 6 ani. Un astfel de caz a fost relatat, luni, de o profesoară de la Şcoala Naţională de Studii şi Politici Administrative (SNSPA), Mihaela Miroiu, care a postat pe Facebook ceea ce i-a povestit o fetiţă de numai 6 ani, din primele ei două săptămâni de şcoală.

Iată ce spune dascălul:
„6 ani şi jumatate, clasa pregătitoare, Bucureşti. 
Partenera mea de discuţie aseară: despre primele două săptămâni de şcoala din viaţa ei: 
– Nu sunt înscrisă la orele de Religie, dar stau şi desenez în clasa. Uneori mai aud ce spune doamna. Îşi ascunde ochii în pământ. Se scutură puţin. 
– Ce spune doamna? 
– A spus o poveste despre o fetiţă sfântă cu care s-a întamplat ceva rău. O cheamă Filofteia. Nu pot să spun ce s-a întamplat. Ceva ce nu se poate…. 
Şi-a strâns umerii şi s-a întors în profil, încercând să se joace cu căţeluşa Lizuca. Apoi s-a întors: 
– Tatăl ei a aruncat cu toporul după ea şi i-a tăiat piciorul şi ea a murit. 
Ochii i s-au facut mari, amintindu-şi grozăvia auzită. 
– Nu-i aşa că asta nu se poate?” 

Profesoara se întreabă la sfârşitul postării publice:
„Cum e cu putinţă să spui asemenea poveşti religioase horror copiilor? Şi care este morala? Că dacă o fetiţă este milostivă faţă de săraci îi taie tatăl ei picioarele? E clar că la vârsta asta nu înţelegi abstracţii despre moaşte şi sfinţenie. Oscilez între cretinism şi iresponsabilitate crasă. Sau ambele”.



sursa: adevarul.ro