Pagini

joi, 5 martie 2015

Știți de ce EU sunt Sătul de Religie și Moaște,
mai ales acuma... cu scandalul orei de religie?



Pentru că:

1. Sunt Sătul de incapacitatea oamenilor de a înțelege că fiecare om are dreptul de a-și alege religia sau de a nu-și alege nici o religie și că este nepoliticos să încerci să îi îndeși concepțiile tale pe gât altuia, chiar dacă îi tot spui că-i vrei binele. Și mai ales, să încerci să i le îndeși pe gât amenințându-l, înjurându-l și calomniindu-l. Da, credinciosule, faptul că îmi spui că toți ateii vin din familii dezorganizate și că probabil tata e bețiv și mama este curvă, nu mă va face brusc să îl iubesc pe hrisosul și dumnezeul tău. Ce să-i faci!?

2. Sunt Sătul de “educația” dogmatică din școli și “dresajul” pe care-l văd prin grădinițe, unde copiii de 3-4 ani sunt duși (poate chiar fără știrea părinților) “în pelerinaj” pe la bisericile din jurul edificiului unde cică sunt educați, dar de fapt sunt puși să se târască în genunchi prin biserică și să pupe niște icoane, pe care, înainte, o grămadă de babe pline de boli și-au plimbat limba plină de bale peste ele.
Nu mi se pare nimic mai grețos decât a învăța omul de mic copil, că este ”o creatură” care nu merită altceva decât să se târască în genunchi, flămândă, pentru ca apoi sa primească ”un ceiuț lihnit și pâinică uscată” de la un popă cu aspect de pedofil evadat și încă neprins de poliție… și să se roage și să-și facă cruci până nu mai pot.

3. Sunt Sătul de felul în care mințile înghesuite ale unora dintre acei credincioși, resping “știința” ca fiind a lui “Satana”, dar fac asta de pe tastatura unui laptop (poate de ultima generație), înghițind un hap de antibiotice (deși eu cred că preferă prafurile halucinogene), ascultând la difuzoare emisiunea ”educativ-creștină” de pe Radio Trinitas.

4. Sunt Sătul de habotnicia scârboasă a celor care se târăsc în coate și genunchi în jurul unor oase de mort (eventual chiar de câine, după cum se vehiculează o informație din domeniu), a celor care ling icoane și niscavai oase și chiar și mai rău, își târâie copiii cu ei și-i obligă să pupe Moaște. Mă îngrețoșează rândurile de credincioșii superstițioși care trec de-a bușilea pe sub icoane sau își freacă batiste si portofele de racle cu morți, bodogănind vrăji, crezând că o vor duce mai bine de acum în colo.
Ei nu văd că anul următor când iar pupă Moaștele a nuștiucărui ”sfânt” (sau a unui câine, după cum am mai zis) situația lor la care s-au rugat cu un an în urmă nu s-a îmbunătățit de loc, ba chiar dincontră, s-a agravat?

5. Sunt Sătul de să văd oameni în toată firea care își “tratează” bolile grave cu rugăciuni pe la mânăstiri sau și mai rău, își ucid lent copiii, refuzându-le tratamentul medicamentos de specialitate (ca să nu mai zic de operațiile indispensabile pentru însănătoșire), dar făcându-le molifte și descântece în fum de tămâie, bolborosite de un popă îmbuibat și duhnind (puțind) a ”vin sfințit”.
Sunt Sătul să îi mai văd pe cei care, deși au mers totuși la spital, mulțumesc prietenului lor imaginar și nu medicului care s-a căznit ore și zile în șir să îi scape de boală sau moarte.

7. Sunt Sătul de amestecarea religiei în legile și în drepturile omului.
Sunt Sătul de faptul că sunt destui care mi-ar lua dreptul la liberă exprimare, dreptul la opinie și dreptul asupra propriului meu corp, obligându-mă să mă aliniez la regulile lor din epoca de piatră, dar care se bucură exact de acele drepturi pe care vor să mi le ia mie. Pentru că dreptul la opinie este bun doar atâta vreme cât opinia este identică cu a lor.

8. Sunt Sătul să văd cum tinerelul cantor agreseză o bătrânică să plătească cotizația la biserică din pensia ei care nu îi ajunge nici cât să se încălzească iarna, în timp ce preotul aceleiași biserici stă în casa parohială cu încălzire prin pardoseala de marmură (neagră?) și cu geamuri termopan.

9. Sunt Sătul de clasa politică, care permite batjocorirea oamenilor de către acești habotnici îmbrăcați în negru, precum moartea fără coasă, doar pentru faptul că, ”prostimea” face ce le zice popa! Iar ei au mereu o foame cumplită de voturi la alegeri.

10. Sunt Sătul de toate Guvernele care permit să aloce miliarde și miliarde de lei pentru cultele religioase, cu toate că acestea oricum se autofinanțează și chiar au profituri de zeci de milioane de euro/an (pentru care nu plătesc nici măcar 1 leu impozit… la stat), în loc să acorde acești bani Sistemului de Învățământ, Sistemului Sanitar sau pentru Dezvoltare rurală sau Culturală, etc, etc.

11. Sunt Sătul de încăpățânarea miniștrilor români, care promit și realizează finanțare non-stop la o Catedrală (de care nu avem nevoie), prin megalomania cu care a fost concepută.
Nu înțeleg de ce nimeni nu se uită și nu ia exemplu, cum în țările civilizate cu adevărat, unde astfel de construcții se realizează cu bani din donații de la particulari, nu de la stat. Exemplul cel mai elocvent este Sagrada Familia, o biserică din capitala Cataloniei, Barcelona, capodoperă neterminată a lui Antoni Gaudi şi unul dintre cele mai vizitate monumente din lume, adunând anual mii şi mii de turişti. Construcţia bisericii a început în 1882 (!) şi încă nu s-a terminat. Se preconizează că va fi terminată în jurul anului 2041 (!), adică peste abia 32 de ani. Nesimțirea BOR e atât de mare, încât calcă și pe cadavre, numai să-și vadă Catedrala Neamului (adică a lor!) terminată la anul, în această perioadă de criză majoră, în care suferă tot românul!

Da, știu, nu toți credincioșii (creștini, ortodocși sau de alte religii) sunt așa. Cunosc suficienți oameni de bun simț încât să nu generalizez.
Dar, atâta timp cât oamenii de bun simț din toate cultele nu se dezic de bolnavi, de psihopați, de habotnici, simpla lor aderență la cult îi potențează pe acești scelerați care nu vor nimic altceva decât o țară fanatică de tip taliban, unde ei să facă regulile după cum “le șoptește lor Dumnezeu” în cască.
Cred că este în interesul nostru, al tuturor, ca acești bolnavi să fie scoși din orice poziție în care pot influența pe cineva. Și nu se poate asta atâta timp cât “moderatul” și “omul de bun simț” îi protejează.
Cred că e timpul, dragii mei, să le tăiem colacul și să îi lăsăm să înoate singuri.