Pagini

vineri, 27 februarie 2015

De ce nu e bine să predai religie copiilor...



De ce cred eu că disciplina Religie ortodoxă nu este bună așa cum este predată în școli. Fiindcă în manualul de Religie SE FACE religie în loc să se învețe despre religii...
Smerenie, umilință, frică de păcat și de pedeapsă, superstiții. Acestea sunt marile valori morale promovate de manualele de Religie ortodoxă în școlile României și implicit în mințile crude ale copiilor noștri.
Este dovedit că tinerii care ajung să creadă cu convingere în miturile și legendele religioase au un spirit critic și analitic scăzut. Un om deja religios este reticent, obtuz și opac la învațare și la aflarea de lucruri noi, mai ales dacă vine în contradicție cu credințele și superstițiile religioase deja căpătate. Elevii îndoctrinați în clasele mici vor accepta mai greu informații noi, în convingerea că păcătuiesc dacă se îndoiesc de învățăturile religioase primite la ore. Un popor religios sau doar superstițios este credul, naiv și ușor de păcălit. El este un popor slab și ușor manipulabil și este exact ceea ce își doresc atât politicienii cât și alte instituții precum băncile, primăriile, furnizorii de servicii... Copiii îndoctrinați religios au mai puține șanse să fie atrași sau să facă performanță ca adulții în meserii legate de cercetare științifică, biologie, medicină, geologie, fizică, chimie etc... Cunoașterea este inhibată de dogmele religioase.

Resemnarea și lipsa de reacție în fața greutăților vieții și abuzurilor este o altă caracteristică a ortodocșilor. Nu este vorba doar de Istorie. Este o „valoare” promovată intens de Biserică spre beneficiul mai-marilor țării. Doriți ca fiii și fiicele voastre să fie niște resemnați care în momente de cumpănă să se roage spunând: asta e, așa a fost voia Domnului, n-ai ce sa-i faci? Copii învață să renunțe la luptă în fața greutăților! Și să se roage! Nu cred în teoriile conspirației, dar nu pot să nu observ că politicienii sprijină BOR parcă tocmai spre a-i transforma pe viitorii cetățeni ai țării într-o turmă de oi blănde, obediente și resemnate. Cu ajutorul Religiei predate în școli.



Manualele de religie sunt făcute parcă cu furie şi dorință expresă în a captura cât mai repede, cât mai de timpuriu mințile tinere în ”bula” religiei. Nici o urmă din mult clamatele valori umane, din bunătate, morală, compasiune, empatie... Doar mistică pură, ritualuri, Biblie și multă rugăciune.... Pentru ca la vârsta când ar trebui să apară spiritul critic și marile întrebări existențiale, spre finele adolescenței, copiii trebuie să fie deja îndoctrinați.
Rețeta pe care o folosesc și teroriștii sau dictaturile: modelează de timpuriu mințile tinere, înaintea apariției spiritului critic, ținându-i departe de orice alt mod de gândire, pentru a-i transforma în apărători fanatici ai ideologiei lor. Odată creierul format și blocat pe niște coordonate de gândire, o dată ce tânărul și-a construit niște repere solide legate de „valorile” ortodoxe, este aproape imposibil de a-l mai scoate din acest „univers”.
În general adulții care și-au format în copilărie niște repere mentale inspirate din doctrinele religioase vor fi mai fragili psihic ca adulți și mai nereceptivi la orice informație nouă ce ar putea să o perceapă ca PĂCAT...



Una din cele mai imorale si perverse învățături pe care cursurile de Religie le aduc în mintea copiilor este obsesia păcatului. Copiii află de la vârste fragede că sunt niște păcătoși care-l dezamăgesc în permanență pe Dumezeu. Care supărat ajunge să îi și pedepsească, uneori prea des. Te-ai julit tare în genunchi, ți-ai rupt mâna, ți-ai spart capul când te jucai (de fapt când nu erai cuminte)? De fapt te-a bătut Dumnezeu! Copiii ajung să se simtă niște damnați care trebuie să își înfrâneze toate pornirile firești ale vârstei. Și desigur, să încerce prin rugăciuni și fapte bune să-și spele păcatele a căror număr crește neîncetat.

O dată încuibată această obsesie în mințile fragede ale copiilor, ea nu mai poate ieși. Frica de păcat și teama permanentă de a nu păcătui este un motiv mare de nefericire care ar putea induce un stres inutil... (Sunt relevante accesele de furie ale adolescenţilor, mai ales din mediul provincial, comparabile cu ale tinerilor jihadişti, prezenţi pe facebook la discuţiile libere ale forumurilor ateiste.)



Ce morală poate să imprime o biserică care ridică la rang de supremă virtute smerenia, umilința, rugăciunea inactivă, respectul obedient față de conducători, misoginismul, misticismul și superstiția? Xenofobia și disprețul față de alte culte și religii, antisemitism (să nu uităm că legionarismul a fost mistic ortodox și în continuare, multe mănăstiri din Moldova şi școli de teologie sunt pepiniere de gândire neo-legionară), disprețul față de știință și cercetare.

Dacă Ortodoxia excelează prin valori morale, ar trebui ca acest lucru să sară în ochi prin sfințenia clerului. Cei mai morali membrii ai societății nostre ar trebui să fie oamenii Bisericii, slujitorii ei, cei ce, teoretic ar trebui să fie cei mai credincioși și implicit păstrătorii cei mai fervenți ai valorilor creștine. Realitatea ne infirmă flagrant acest lucru.

Despre ce valori morale vorbim? Adică dacă nu ești credincios nu poți face fapte bune, nu poţi fi un bun cetăţean?
Nu mai vorbesc că atitudinea ortodoxismului față de femeie e încă profund misogină, în special în mediul monastic (dar nu numai) apropiindu-se bine de tradițiile islamice, cu care are multe în comun... Femeia este încă bătută în spațiul românesc și datorită tradițiilor culturale religioase în care femeia e considerată proastă și ignorantă și că merită să fie bătută... Fără să vrea, copiii preiau subliminal aceste idei. Sunt atâtea exemple de copii deveniți intoleranți și xenofobi față alte alte religii sau biserici datorită cursurilor de Religie ortodoxă.

Copiii sunt incapabili să înțeleagă religia până după adolescență. Ce învață ei la Religie? În esență să fie superstițioși! Să creadă că niște gesturi (făcutul de cruce) sau niște cuvinte magice (rugăciunile) au putere să declanșeze forțele binelui. Copiii învață că dacă respecți anumite ritualuri vei atrage atenția zeului din Cer care-ți va da „bine și noroc”. Ce-i mai învață Religia? De exemplu îi va face să se simtă vinovați că nu apreciază suficient sacrificiul Mântuitorului, ucis într-un mod atât de crud!
Religia ortodoxă așa cum este predată în România nu aduce nimic valoros în mințile tinere ale copiilor. Singurul scop al predării Religiei în şcoli pare a fi îngroșarea numărului de enoriași ai cultului ortodox și implicit motivarea de a primi mai mulți bani de la buget, de a construi mai multe biserici, de a da de lucru absolvenților de teologie ce nu au parohie.. Iar pentru liderii acestei țări, o unealtă de control a populației.



Predată în acest fel, Religia trebuie exclusă din programa școlară, nu numai datorită formei cum este concepută, a manualelor habotnic scrise ci și din cauza profesorilor. Practic, toți profesorii de religie sunt oameni credincioși, absolvenți de teologie. Mulți dintre ei sunt implicați cu toată convingerea în actul de misonarism pe care cred că îl fac și anume aducerea copiilor pe calea adevăratei credințe, uitând că sunt doar profesori. De aceea, mult prea mulți sunt abuzivi și intoleranți cu elevii ce pun întrebări incomode, ce au alte păreri sau care discută probleme ce contrazic convingerile lor, ale profesorilor. Unii profesori apelează la pedepse, se înfurie, refuză să răspundă la dilemele copiilor. Unii profesori de Religie se simt datori să facă și lecții de educație sexuală, într-un mod atât de misogin și puritan, încât i-ar face să pălească de invidie și imamii ISIS ..



Se aduce în discuție de către adepții predării religiei că o societate fără religie și Dumnezeu e sortită pieirii. Cum se face că în țările în care procentul celor declarați atei sau agnostici (Suedia, Cehia, Danemarca), drepturile omului sunt cele mai respectate, protecția socială, a bătrânilor, a persoanelor defavorizate au atins performațe greu de imaginat, politețea, bunul simț, respectul față de celălalt sunt deja înrădăcinate în mentalul colectiv? Și cum se face că țările europene cele mai intolerante, xenofobe, naționaliste, cu tendințe dictatoriale sau cu performațe economice slabe sunt cele cu religie majoritar ortodoxă: Rusia, Ucraina, Belarus, Grecia, Serbia, Bulgaria... și desigur România.
Singura țară aproape de colaps economic dintre cele intrate inițial în UE este Grecia, deloc întâmplător o țară ortodoxă cu profunde tradiții și clișee mentale xenofobe, misogine, antisemite, toate venite pe filiera religiei ortodoxe.
Religia ortodoxă se simte bine, în largul ei, într-o societate autoritar-dictatorială. Şi din nou, nu întâmplător trăiește într-o relație perfectă de simbioză cu spiritul rus.

În final ar trebui să spun că incultura religioasă iarăși nu este de preferat, deoarece consider că orice om trebuie să aibă noțiuni minime și elementare despre creștinism, scrierile biblice, sărbători şi obiceiuri bazate pe tradiţii şi superstiţii religioase, arta și arhitectura religioasă, tipurile de culte religioase, istoria Bisericii, de la noi, din Europa dar și din Lume. Însă prezentate neutru şi inteligent, cu respect pentru toate religiile şi confesiunile, dar fără dorinţa de a impune copiilor nişte credinţe religioase ca adevăruri. Dacă tinerii vor dori să practice un cult religios să o facă în familie sau la maturitate, când vor putea înţelege mai mult. Cu alte cuvinte, începând din clasa a 7-a sau a 8-a este recomandat un curs opțional de istorie a religiilor, în care să se vorbească despre mituri, zei, credințe, sacru, arta religioasă. Eventual un curs de 1-2 ani focusat pe creștinism. Dar doar cultură generală. Fără o dorință de a inocula credința sau religiozitate copiilor.



Sursa: un articol scris de Radu Oltean pe http://art-historia.blogspot.ro/